Astăzi, asistăm nedumeriți cum o Europă devine încetul cu încetul ocupată, iar lumea întreagă preocupată. Dacă am socoti faptul că al Treilea Război Mondial s-a identificat cu Războiul Rece, putem susţine că el s-a încheiat de foarte curând, însă nu înainte de a-l prevesti pe următorul: Al Patrulea Război Mondial.
Acesta bate deja la poarta mare a istoriei lumii, sub o nouă înfăţişare: terorismul internațional de sorginte fundamentalist etnico-religios. Îl și vedem pe zeului războiului, Marte, mânându-și carul său de foc, mai strălucitor decât soarele amiezii, având la ham două vrednice cabaline de luptă: roibul Daimos (frica) şi pe surul Phobos (teroarea). Șocul și groaza s-au internaţionalizat şi instituţionalizat. Căuzașii idealurilor sfinte, sacralizând războiul, alături cu jihadiștii anarhişti, vedetele vendetelor globale însângerate şi a barbariei universale, ascunși sub acoperiri divine, au ajuns la forme de violenţă paroxistice cu ținte, evident, politice, antiguvernamentale și antistatale, anticivilizație.
Sintagma „Război Rece” a apărut în spațiul public datorită unui analist politic american, Herbert Boyard Swope, care după instalarea uriașei Cortine de Fier, trasă peste bătrâna Europă, spunea, că Războiul Rece reprezintă o stare nici de pace, nici de război, ci o rivalitate controlată, de teama războiului nuclear.Așadar, timp de aproape jumătate de secol omenirea a trăit în suflet cu teroarea războiului nuclear.
Al Patrulea Război Mondial și-a luat startul în Marțea Neagră a Statelor Unite ale Americii, datată 11 septembrie 2001. Se năștea astfel un alt tip, inimaginabil, de conflict, cel asimetric, model care iese din paradigma războiului clasic pentru că nu avertizează adversarul prin nicio declarație de război, își bazează acțiunea teroristă directă, acoperită sau indirectă pe elementul surpriză, violența apocaliptică conducând la instaurarea panicii, a fricii și terorii la nivel global, în principal. Acest tip de război se desfăşoară la scară europeană și globală, brutele teroriste de cavernă, lovind oriunde în lume, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte și în toate mediile: aer, terestru sau apă. Acest război nu este unul obișnuit, nu are o linie precizată a frontului, amplitudinea și amploarea lui sunt fără precedent, încât prezintă aproape toate indiciile unui război asimetric globalizat. În acest război atipic nu putem vorbi, la scară globală, de un conflict între civilizații: cea islamică și cea creștină. Parafrazându-l pe Swope, putem spune că acest tip de conflict terorist reprezintă o stare nici de pace, nici de război, o atmosferă zilnică de șoc și groază, o rivalitate haotică, o ciocnire extrem de sângeroasă între valorile seculare post-creștine și valorile tradițional islamice, teama fiind amplificată și cauzată de această stare de confruntare atipică, de proporții, când teroriștii vor întrebuința arma nucleară artizanală, sau a arma nucleară a săracului, ori pe cea de distrugere în masă, ori pe amândouă deodată..
Trebuie arătat, totuși, că înstrăinarea dintre Islam și Occident a început odată cu Cruciadele, acestea reprezentând punctul nodal în lunga istorie a conflictului dintre cele două culturi. În ciuda îndelungatului timp al confruntării, comunitățile islamice din spațiul european sunt într-o continuă creștere, conferind Islamului locul doi în Europa după creștinism, ca număr de adepți. Numărul lor a crescut și mai mult urmare milioanelor de imigranți din țările musulmane africane și asiatice, precum și din zonele de conflict de la marginea Occidentului, comunitățile musulmane concentrându-se în țări foste metropole precum Franța, Spania, Italia, Olanda și Marea Britanie.
Apoi divizarea teritoriului Palestinei între evrei și arabi, după înființarea statului Israel (1948) a înroșit de sânge plaiurile sfinte unde cresc măslinii biblici, deși, pe același teritoriu împărțit cu sprijinul marilor puteri occidentale, exista un drept istoric atât al evreilor cât și al palestinienilor și, în baza aceluiași drept, unii doresc pacea cu orice preț, alții războiul cu încăpățânare, sau în timp ce palestinienii au declanșat lupta pentru eliberare națională, evreii consideră acțiunea lor acte teroriste. Un paradox greu de descifrat și generator de conflicte perpetue.
Megaspectacolele crimei și turneele acesteia, organizate de-a lungul și de-a latul Planetei devin cu atât mai vizibile și impresionante cu cât beneficiază de mai multă mediatizare, mass-media de toate neamurile și culorile, însoțind acest spectacol grandios al morții, amplificând acțiunea teroristă la nesfârșit, făcându-l cunoscut în oricare ungher locuit de pe pământ.
Această sacralizare fanatică și furibundă a războiului terorist are toate șansele să asigure fundamentaliștilor islamici un succes religios de proporții pe întregul mapamond, sau să se îndrepte spre dezastru, dacă Occidentul cinic și pragmatic nu va fi păcălit, sedus și hipnotizat de toată această propagandă islamică lipsită de conținut, de rațiune, de credibilitate și nici înfricoșat de „forța sa armată”. Islamiștii, care au lovit cu atâta cruzime Franța ultimilor zile, mai cred în mod absurd, fantezist, himeric, idealist și iluzoriu, că vor putea schimba această țară, ca și altele de pe continentul european, după regulile Coranului, crezând că valorile civilizației occidentale vor fi topite în principiile și obiceiurile care guvernează lumea musulmană.
Europa civilizației liberal-democratice, încă mioapă, este asaltată de atacuri teroriste tot mai frecvente organizate de forțele Islamul radical. Conducătorii jihadiști ai mișcării islamiste vor căuta restabilirea Califatului și impunerea, la nivel mondial, a legii islamice prin orice fel de mijloace, inclusiv folosirea armelor de distrugere în masă, concomitent cu antrenarea unei armate de predicatori și învățători care vor prezenta Islamul în toate limbile pământului, probabil după modelul Apostolilor lui Cristos.
Există tot mai multe studii care fac unele predicții sumbre pentru omenire. În secolul al XXI, acţiunile teroriste vor fi tot mai spectaculoase, de amploare, fără precedent (declanșarea „ Războiului „Sfânt” împotriva creştinilor şi a evreilor), că vom asista la proliferarea armelor de distrugere în masă (nucleare, chimice, biologice, radiologice) şi a terorismului cibernetic prin mondializarea internetului. S-a dovedit faptul, că în general, noul terorism va avea o nouă fizionomie şi va acţiona imprevizibil, în întreaga lume, și va fi în continuare o ameninţare importantă, în special atunci când în actele teroriste sunt folosite arme de distrugere în masă.
Noile acțiuni teroriste arată cu totul altfel prin amploare și ritm. Trebuie să fim de acord că pericolul intensificării fenomenului terorist a crescut, că s-au produs schimbări semnificative asupra naturii acestuia, că motivaţia fenomenului terorist este mult mai diversificată, că numărul de victime a crescut exponențial, că s-au produs transformări de substanță asupra asimetriei acţiunilor şi mijloacelor folosite, că s-a trecut de la terorismul clasic, bazat pe arme și bombe artizanale, la forme paroxistice gen superterorism, sau megaterorism. Nu va trece multă vreme și întrebuințarea armelor de distrugere în masă va fi operațională, transformând fenomenul terorist într-o armă strategică de dimensiuni apocaliptice. Țintele predilecte vor fi cele de pe spațiul euroatlantic, prioritare fiind SUA, Israel și apoi țările UE, toate aceste forme de terorism, evidenţiind fizionomia unui conflict de proporţii, generând șoc și groază la nivel mondial, întreaga comunitate internaţională, intrând într-o noapte lungă a nesiguranţei absolute.
Terorismul fundamentalist islamic rămâne, în continuare, cea mai mare amenințare pentru omenire, în special atunci când în actele teroriste sunt folosite arme de distrugere în masă, producând șocul și groaza la nivel planetar.
