LUMEA NEBUNA VAZUTA DE UN ROMAN RUPT IN CUR
Friday, August 23, 2019
"GERULIAN PRES" -REVISTA PRESEI 24 august 2019
Thursday, July 4, 2019
…Romania este o colonie.., vasala multora, dar mai ales neamului prost!!!
„Suntem o comunitate care aşteaptă minuni din nimic : CEI CARE AU PARASIT TARA….”
Punctul de vedere al Dr. Doru Pop – Conf. universitar la Universitatea
Babes-Bolyai Cluj:
Mai scurt, manelizarea Romaniei sau cum a explicitat Madalin Voicu cu
ani in urma:„tiganii, din nationalitate conlocuitoare vor deveni nationalitate
inlocuitoare”..
In loc sa se romanizeze tiganii, se tiganizeaza romanii, e mult mai
simplu si pe intelesul tuturor.
România „ne-resetabilă” şi moştenirea „neamului prost”
„Resetarea” societăţii în care trăim nu este posibilă pentru că pur şi
simplu nu există resursele umane pentru a o realiza.
Marea problemă a României contemporane este golirea demografică.
Catastrofa noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte
politice.
Aşteptând această resetare, demonstrăm că suntem o comunitate care
aşteaptă minuni din nimic.
Pare o constatare cinică, dar e o tristă realitate: România nu are
oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decât ceea ce este
acum.
De trei ori România a fost secătuită de cele mai bune resurse umane ale sale.
Oameni de calitate, bărbaţi curajoşi şi femei inteligente, cetăţeni
bine educaţi şi intelectuali formaţi de-a lungul câtorva generaţii au
fost ucişi sau au fugit din acestă ţară.
Am asistat nepăsători la decimarea biologică a celor mai buni dintre noi.
Naţiunile şi popoarele nu sunt un sac fără fund, bazinul lor genetic
nu regenerează la nesfârşit. În teoria politică există o ştiinţă
numită demografie politică, specializată în studierea efectelor
transformărilor care au loc la nivelul structurii populaţiei asupra
societăţii în ansamblul ei.
Funcţionarea unor sisteme politice sau disfuncţionalitatea socială nu
pot fi înţelese fără studierea dinamicii populaţionale.
În întreaga lume asistăm la nişte transformări demografice fără
precedent, iar dezechilibrele demografice au fost mereu o sursă pentru
marile conflicte globale sau regionale.
Al Doilea Război Mondial
Aş vrea să atrag atenţia asupra efectelor negative ale acestei
schimbări demografice pentru istoria recentă a naţiunii noastre şi
asupra modului cum arată instituţiile publice şi private de la noi.
Pretutindeni vedem surogate de profesionişti publici, fantoşe de
politicieni, profesori contrafăcuţi, medici incompetenţi.
Peste tot întâlnim o lipsă cumplită de profesionalism şi ne ciocnim de
zidul competenţelor false.
De unde provin aceste defecte congenitale, extinse la nivel naţional?
Din epuizarea demografică!
Prima golire demografică s-a produs la începtul secolui trecut şi a
fost o consecinţă nefastă a celor două războaie mondiale.
În urma conflagraţiilor mondiale, România a pierdut, cumulat, aproape
10% din populaţie, mai ales de sex masculin.
Conform estimărilor, în urma primului conflict global am pierdut peste
600.000 de oameni (civili şi militari), iar în cel de-Al Doilea Război
Mondial au murit peste 500.000 de oameni (civili şi militari).
La pierderile cumulate trebuie să adăugăm şi victimele Holocaustului
şi pe cele ale pogromurilor rasiale, ceea ce înseamnă cel puţin încă
1,2 milioane de oameni..
Catastrofa demografică a continat şi în România stalinistă. Urmând
modelul sovietic, statul român a demarat un proces de epurare
demografică pe criterii de clasă, orientându-se mai ales împotriva
elitelor sociale şi intelectuale.
Astfel, conform evaluărilor din Raportul Tismăneanu, se pare că ar fi
vorba de 350 de mii de victime – deşi alţi cercetători susţin că între
1948 şi 1989 au fost ucise 1,2 milioane de persoane.
Oricum încă 10% din cetăţenii statului român au fost eliminaţi, şi nu
vorbim doar despre elita politică.
A fost distrusă o întreagă pătură medie, inteligentă şi valoroasă:
săteni bogaţi, preoţimea educată, precum şi o mare parte a
intelectualităţii urbane (medici, avocaţi, jurnalişti).
Evreii şi etnicii germani
La aceste victime politice se adaugă cumplita dispariţie a unor etnii
întregi, care are consecinţe grave pe ansamblu.
Pierderea irecuperabilă a cel puţin două etnii foarte importante
pentru structura socială a statului român modern, evreii şi etnicii
germani, este incomensurabilă.
În aceeaşi perioadă au plecat din România aproape jumătate de milion
de evrei (conform statisticilor din 1947 erau peste 400 de mii de
evrei în statul român), dar distrugerea este şi mai mare, dacă ţinem
cont că în 1930 România Mare număra peste 750 de mii de etnici evrei,
în timp ce astăzi mai există doar 6.000 de persoane care se declară de
această etnie.
Evreimea românească a avut un rol de urbanizare, de racordare la
valorile cosmopolite şi de stimulare a vieţii artistice, culturale şi
economice.
Să nu uităm nici că Nicolae Ceauşescu a primit jumătate de miliard de
mărci pentru alţi aproape 200 de mii de etnici germani, pe care i-a
vândut ca pe nişte bunuri de export.
Numai că, tot conform recensământului din 1930, ştim faptul că România
avea peste 745 de mii de etnici germani. Astăzi mai sunt puţin peste
60.000.
România a mai pierdut aproximativ 10% dintre cetăţeni, dintre care
mulţi reprezentau o elită socială, modele publice de comportament.
Exodul după 1989
A treia şi cea mai mare golire demografică a avut loc după 1989. Deşi
statisticile nu sunt concludente, pentru că mulţi români şi-au luat
lumea în cap, pur şi simplu au plecat fără să se mai uite în urmă şi
fără să oficializeze această plecare, se estimează că undeva între 2,5
şi 3 milioane de concetăţeni au emigrat în ultimii 25 de ani.
Numai în 2007 au plecat voluntar aproape o jumătate de milion de români.
Şi nu au plecat infractorii, leneşii sau ignorantii. Au plecat tinerii
de până în 35 de ani, oameni educaţi şi bine pregătiţi profesional,
bărbaţi şi femei curajoşi şi cu iniţiativă, cu profil psihologic de
învingători, indivizi gata să muncească, dispuşi să facă eforturi
remarcabile de adaptare la o nouă societate.
Iarăşi, ce aveam mai bun din punct de vedere demografic.
Golirea etnică a dus şi la atingerea limitelor morale şi etice. Pentru
că mârlănia şi primitivismului comportamentelor nu se schimbă peste
noapte.
Lipsa de decenţă şi eleganţă în comportamentele publice nu pot fi
predate sau învăţate din manuale de „bune maniere”.
Cine a luat locul acestor oameni, pentru că, de fiecare dată, după
fiecare golire demografică, locurile goale au fost umplute de cineva?
Din păcate în locul unor oameni cinstiţi şi educaţi, instituţiile
româneşti au fost populate cu hoţi şi şarlatani. În locul unor
intelectuali de calitate am fost obligaţi să punem analfabeţi şnapani,
în locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi
care urlă şi creaturi care înjură şi scuipă, ghiolbanii şi primitivii
i-au înlocuit pe oamenii inteligenţi şi serioşi, urmând vechea
filosofie mioritică: nimeni nu este de neînlocuit, cum nu se poate mai
FALS.
Cu cât te pricepi mai puţin la un lucru, cu atât ai şanse mai mari să
fii pus într-o funcţie care să-ţi permită să administrezi acel
domeniu. Incompetenţa a devenit la noi o formă de calificare.
Miliţienii au ajuns profesori de democraţie, turnătorii au devenit
instructori de etică şi morală, iar nulităţile s-au transformat în
modele de comportament.
Cand vulgaritatea şi nesimţirea sunt substitutele bunei-creşteri, nu
mai e nimic de făcut, nu mai poţi dobândi deprinderi civilizate la
doctorat.
Pseudo-intelectualitatea compusă dintr-o clică nepotistă s-a instaurat
definitiv şi confortabil în fotoliile lăsate libere de oamenii de
calitate, diverşi mitocani iau drept libertate de exprimare sudalmele,
şi orice semianalfabet care crede că vorbirea este egală cu
inteligenţa îşi dă cu părerea despre cum ar trebui să arate lumea.
Farsorii dansează goi pe scena publică, mimând societatea civilă, iar
mass-media este plină de ipochimeni care nu cunosc regulile de
gramatică elementara, nimic nu-i împiedică să debiteze aberaţii.
Impostura academică pe care o vedem expusă zilnic este doar vârful de
aisberg, cu cât coborâm mai jos în infrastructura demografică a ţării
în care trăim, vedem pretutindeni dezastrul.
Din păcate, el se produce de mai bine de o sută de ani, de un secol şi
mai bine asistăm cum se instalează domnia neamului prost – mai ales
din punct de vedere moral, nu doar organizaţional sau administrativ.
Daca astazi suntem o natiune distrusa, nu e din cauza disparitiei
fabricilor si uzinelor, aceasta fiind doar o consecinta, ci din cauza
factorului UMAN, calitatea acestuia din urma stand in numarul de
like-uri pe Facebook..
Am înlocuit neamul bun cu neamul prost, iar neamul prost continuă să
se perpetueze. Democratia are multe plusuri, dar si un urias minus,
lipsa oricarui criteriu de selectie a liderilor.
Acolo, în rădăcina ADN-ului nostru, reformele şi resetarea sistemului
nu mai înseamnă nimic,
…Romania este o colonie.., vasala multora, dar mai ales neamului prost!!!
Thursday, June 20, 2019
Alina Mungiu Pippidi: Degeaba ținem alegeri! Serviciile secrete conduc România
Thursday, June 6, 2019
FB România -mai catolici decît papa m blocheză conturi de-amboulea
ADMIN GRUP BLOCAT 30 DE ZILE Această postare încalcă Standardele comunității noastre cu privire la nuditate sau activități sexuale
ÎN REVIZUIRE
ACTIVITĂŢI
Despre postarea ta
Astăzi
Doar tu poți vedea această postare.
Dacă soliciți o reexaminare, postarea ta va fi analizată din nou de către un membru al echipei noastre.
Îți revizuim postarea
Astăzi
Cineva va analiza din nou fotografia.
You can't post right now
You may have used Facebook in a way that our systems consider unusual, even if you didn't mean to.You can post again in 30 days.
Wednesday, May 15, 2019
"Valar Morghulis ...GAME IN DRAGNESTAN...Valar Dohaeris"
Saturday, May 11, 2019
VULVUȚA Vasilescu: îndrăgostită de Fetească și de Riesling, se strecura sub biroul președintelui partidului și-l făcea să transpire și să respire cu dificultate
https://www.curentul.info/life/cum-este-descrisa-olguta-vasilescu-indragostita-de-feteasca-si-de-riesling-se-strecura-sub-biroul-presedintelui-partidului-si-l-facea-sa-transpire-si-sa-respire-cu-dificultate/
DIN COCOȘ NU FACI GĂINĂ , NICI DIN CURVĂ GOSPODINĂ
Doi foști deputați PRM, profesorul Meșca și colonelul SRI Merce – locotenenți servili ai lui Vadim Tudor ani îndelungați – au descris-o elocvent în cartea lor „Vadim, între președinție și ospiciu“ pe experimentata Olguța Vasilescu. „Noii colegi de Parlament o tachinau pe Olguța că-l ajută prea mult pe Vadim, în fiecare seară a primei zile a săptămânii, când «familistul model» dă ultima corectură revistei «România Mare». Când în procesul muncii lui «Alcibiade» îi mai scapă pixul pe jos, Olguța Oana Vasilescu e pe fază. Cu mișcări de felină, Oana se strecoară sub biroul lui Vadim, intră în posesia pixului și-l ascunde, mai bine de un sfert de ceas, într-un loc numai de ea știut, până când creștinul, bunul familist și pamfletarul roșește din cap până în picioare, îl apucă transpirațiile și respiră cu dificultate. Abia atunci, filoloaga și specialista în limbi germanice Olguța Oana Vasilescu iese de sub biroul califului, întrebându-l din priviri dacă gestul ei dezinteresat contribuie cu ceva la randamentul publicistic al lui «Alcibiade»“.
Meșca și Merce mai afirmă despre Olguța că avea o înclinație accentuată, o dedicație chiar, nu doar pentru pixul lui Vadim, ci și către trasul la măsea: „Candidata la șefia tineretului peremist intrase în gura colegilor care îi reproșau că, la vârsta ei, vizitează prea des barurile rău famate și că s-a îndrăgostit exagerat de mult de sucul natural de struguri Fetească regală și Riesling italian. Lidia Samson, care veghează la menținerea unei atmosphere în regim de avarie în familia frățiorului, tună și fulgeră de teamă că năbădăiosul de Vadim se va apropia prea mult de fizicul karatistei Olguța și va fi reclamat la Alianța Evanghelică. Plus că va mirosi și Doinița, soția fratelui ei. M-a sunat și pe mine Lidia Samson și mărturisesc deschis că nu pot reproduce vorbele ei despre Olguța nici măcar acum. În definitiv, e problema lui Vadim și a Olguței, amândoi sunt majori“.
Monday, March 5, 2018
Eternul motiv artistic al fututului de creaturi exotice
Omul, prin natura lui este o ființă curioasă. Foarte curioasă. Mai ales cu genitalele. Aproape orice exprimare artistică din istoria omenirii care implică ființe conștiente diferite de om conține și oameni care ajung să-și frece genitalele de acele ființe conștiente diferite de om.
Așa avem noi ca specie impresia că ne putem transcede condiția existențială futând ființe care se află în altă condiție existențială. Idee de oscar.

Însă în mulțimea de scriituri, legende, filme, cântece și desene cu oameni care dau cu pubisul în ființe putem distinge două direcții complet diferite, în funcție de sexul omului implicat. Două direcții care ne explică cât de diferit funcționează instinctul de a cunoaște prin futut la bărbați și la femei.
1. Datul cu pula în ființe supraomenești
Încă de la grecii antici putem observa că datul cu pula în tot ce mișcă e un mod de a marca teritoriul. Absolut orice zeu masculin fute demonstrativ ce are chef el de pe teritoriul lui ca să demonstreze că e al lui. Zeus se transformă în taur să o răpească pe Europa și să o fută drept în pizdă doar pentru că e șmecher și poate. Ăsta e singurul lui motiv. Europa nu prea vrea. Nevasta lu Zeus nici ea nu prea vrea, dar nu îi spune lui nimeni căm n-are voie să-și marcheze teritoriul cu pula, clar?

Pe lângă rolul de marcat teritoriul prin futut, pula mai are și un rol explorator în fantezia hipermasculină. Kirk descoperă rase noi de extraterștri și le fute femelele în repetate rânduri. Cum altfel să arăți că ai înțeles plenar ceva diferit de om dacă nu prin fututul acelui lucru diferit de om?

Frontiera finală din Star Trek de fapt sunt labiile extraterestre.
Datul cu pula e un act de explorator și cuceritor. Masculul ajunge atât de suveran în acel context supraomenesc încât își permite să scoată pula la el. E o nouă reinterpretare a mitului virginei. Orice mascul nesigur pe el visează la virgine. Tipe care nu au termen de comparație și experiență. Nu îi pot judeca masculinitatea în raport cu cea a altora. În același mod contextul supraomenesc al fututului ține loc de virginitate. E o creatură care n-a mai văzut pulă de om într-un loc unde nu a mai fost pulă de om. Ești primul și oricare om va veni după tine va fi judecat comparativ. Pula ta e un sistem de măsură care tocmai se cristalizează în această extensie a realității nemaiîntâlnită de om.
2. Datul cu pizda în ființe supraomenești
Aici ne întoarcem la Europa și cât de țanțoșă e ea călare pe spatele taurului-zeu. Sigur, e o ființă supranaturală căreia nu poate să i se opună și a luat-o pe o insulă să o violeze. Pare nasol.
Dar dintre toate proastele ălea a ales-o pe ea. Un zeu. Ce altă dovadă poate fi că e mai bună decât proastele ălea? La ele nici nu s-a uitat. Direct pe ea a luat-o să-i arate cu japca pula de zeu.
Dacă fantezia masculină proastă e să îmblânzească lucruri noi cu pula, cea feminină proastă e ca lucrurile noi să se îmblânzească singure doar pentru pizda ei. Pe ființe nemuritoare și supranaturale să le apuce brusc o obsesie, să lase tot din existența lor ce depășește omul și să se strofoace să facă gesturi romantice pentru a o impresiona pe ea.
Să apară ceva cât mai diferit de om și să se transforme în exact ce vrea ea printr-un proces alambicat și dureros, doar ca să-i fie ei pe plac.
Era o creatură sălbatică și puternică dar după ce i-a adulmecat pizda s-a îmblânzit brusc și-i mănâncă din palmă. PENTRU CĂ EA E MAI BUNĂ DECÂT ALTE FEMEI. Spre diferență de bărbat, care vrea să intre cu pula peste lumea supranaturală, femeia vrea ca lumea supranaturală să lase căcaturile supranaturale și să se normalizeze pentru pizda ei.
Bărbatul vrea să transceadă normalul cu pula, femeia vrea să ca anormalul să se normalizeze pentru pizda ei.
Și cu cât anormalul ăla e mai anormal, cu atât e drumul mai lung pe care trebuie să-l parcurgă până la normalizarea pentru pizdă. Și cu cât drumul e mai lung și anevoios, cu atât pizda e mai merituoasă, evident.

3. Evident mai e și abordarea rasist-conservatoare

Creaturi în care dai cu sexul și mori. Dacă aș avea un leu pentru fiecare film în care un cocalar se dă agresiv la o tipă, chiar o și bruschează și aia se dovedește a fi alien/vampir/demon și îl mănâncă în aplauzele publicului. Bine i-a făcut cocalarului! Bineînțeles e doar îndoctrinare conservatoare care încearcă să sugereze că fututul e în general periculos, mai ales dacă e vorba de străini și că ar trebui să păstrezi puritatea rasială combinându-te cu oameni de sex opus de la tine din sat, preferabil cu aceeași culoare la ochi și la păr ca și tine. E doar așa, să întărească xenofobia prin narațiuni în care străinul e mereu o creatură periculoasă.
Sirenele care te îneacă. Ielele care te înnebunesc. Toate metafore pentru ideea conservatoare că sexul și străinii sunt două lucruri de care trebuie să te ferești. Și separat dar mai ales în combinație.
Uite ce pățești dacă nu ești un bun creștin care o cere pe vecina de soție după curtat respectuos. Îți mănâncă pula în parcare un vampir extraterestru după care îți depune ouă în gât.
Normal că narațiunile care intră în genul ăsta de tipar sunt de oscar.
Cu cât un om e mai inadaptat sexual, cu atât fanteziile lui țintesc la distanță mai mare în direcția cealaltă.
Cu cât e mai nefutută o femeie, cu atât o să îi placă mai tare filmele în care un vampir robot de un miliard de ani și cu conștiință infinită se îndrăgostește de Mariana de la scara II. E feminitatea finală.
Cu cât are pula mai mică un bărbat, cu atât o să îi placă mai tare filme cu tipi care călătoresc într-un univers paralel și fut tot acolo. E masculinitatea finală.
Eu sunt mai pragmatic.
Nu am pula destul de mică încât să compensez visând că fut nimfe. Văd realitatea și o judec așa cum e. Pe mine mă îngrijorează borcanele, spre exemplu. Mai exact mitul ăsta că femeile nu pot deschide borcane. Eu cred că special ne dau nouă să deschidem sticle și borcane ca să ne gândim „Ia uite ce neputincioasă e fără mine! Cu siguranță nu conspiră între ele toate femeile din lume și s-au vorbit să aștepte să perfecționăm noi impregnarea fără spermatozoid sau celulă masculină pentru că singure nu le duce capul la știință, ca să ne dea într-o seară coordonat în cap la toți și să scape de noi. Păi dacă ar face asta, cine le-ar mai desface borcanele?”
Sigur, pare o idee absurdă, dar uitați-vă la o femeie și la un borcan. Chiar pare borcanul ăla real o chestie care i-ar crea dificultăți sau doar un teatru absurd pentru a ne adormi simțurile?
Subscribe to:
Comments (Atom)







































